Des livres, rien que des livres. Alignés sur les étagères. Empilés au sol.Entassés sur le moindre coin de table. Toutes les pièces en regorgent. A peine la place de circuler.C'est ici, dans cet appartement bourgeois du 16e arrondissement de Paris, que Pierre-Emmanuel Dauzat a installé son bureau. Ici qu'il travaille face à son ordinateur, douze à quatorze heures par jour, à lire, traduire et préfacer les livres des autres et à écrire les siens. Le soir, il n'a qu'à traverser la rue pour rentrer chez lui. "Ma vie sociale est réduite au minimum", reconnaît-il.
A bientôt 50 ans, Pierre-Emmanuel Dauzat est l'un des traducteurs français les plus demandés.[...]
Polyglotte ? Pierre-Emmanuel Dauzat balaie le qualificatif d'un revers de main. Il ne parle aucune des langues qu'il traduit. "Même en anglais, je suis incapable de dire deux mots, assure-t-il. A part le latin et le grec, je n'ai jamais appris aucune langue étrangère. La plupart de mes contrats, je les ai signés sans connaître le moins du monde la langue que j'allais traduire. Il suffit qu'un éditeur me convainque de l'intérêt d'un livre pour que j'accepte de relever le défi. Vous ne pouvez pas imaginer dans quel état de tension je suis quand je me mets à travailler sur un texte auquel je ne comprends rien..."[...]
Sa méthode est toujours la même : allergique aux grammaires, il préfère s'"immerger" dans des dictionnaires et des livres en édition bilingue. Généralement, il ne lit pas à l'avance l'ouvrage qu'il doit traduire : "C'est indispensable pour garder une forme de spontanéité dans la traduction." Seul principe, il commence par traduire la fin : "J'ai une telle angoisse de la mort que je préfère me débarrasser de la fin dès le début", explique-t-il. [...] Ce "besoin vital de (s')exiler dans la langue des autres", il dit l'éprouver depuis toujours. | Cărți și iar cărți. Aranjate pe rafturi. Orânduite pe jos. Îngrămădite într-un colțișor de masă. Fiece locușor e plin de cărți. De-abia dacă ai pe unde să pășești. Chiar aici, Pierre Emmanuel Dauzat și-a amenajat biroul, în apartamentul acesta de boier din arondismentul 16 al Parisului. Fix aici lucrează pe calculator 12 -14 ore pe zi, citind, traducând ori prefațând cărțile altora și scriindu-le pe ale sale. Când vine seara, doar trece strada și ajunge acasă. ,, Viața mea socială tinde spre zero ,, admite el. La aproape 50 de ani ai săi, Pierre Emmanuel Dauzat este unul dintre cei mai bine cotați traducători. Poliglot? Pierre-Emmanuel Dauzat nu prea crede că i se potrivește lui acest cuvânt. Nu vorbește niciuna dintre limbile pe care le traduce. ,, Chiar și în engleză, abia dacă zic două vorbe,, afirmă el cu toată sinceritatea. În afară de latină și greacă, nu am învățat niciodată vreo altă limbă străină. Majoritatea contractelor le-am semnat fără să știu câtuși de puțin limba pe care urma să o traduc. Pentru mine e suficient ca un editor să- mi vorbească cu destul interes și convingere despre o carte , și așa mă face să accept provocarea . Nici nu vă puteți închipui câtă tensiune e în mine atunci când mă apuc să lucrez cu un text din care nu pricep o iotă ...,, El aplică constant aceeași metodă : nu-i plac ,,regulile gramaticale,,, așa că preferă să se „scufunde” în dicționare și cărți în ediție bilingvă. De cele mai multe ori, nu citește dinainte lucrarea pe care trebuie să o traducă: „ Cred că o traducere ar trebui să se bazeze în esență pe doza de spontaneitate ”. Respectă însă un principiu, așadar începe prin a traduce finalul cărții : „Mă tem așa tare de moarte, încât prefer să scap de la început de orice sfârșit”, explică el. [...] Așa cum declară el, a simțit dintotdeauna o ,, dorință existențială ,, de a fi ,, ca un refugiat ,, în limba celorlalți . |