ProZ.com translation contests »
2014 annual ProZ.com translation contest: "Celebrations" » German to Romanian » Entry #18938


Source text in German

Translation #18938

Am andern Tag war die Hochzeit. Während der Trauung hörte man die Braut weinen, es schien, als ahne sie ihr trauriges Schicksal voraus, während der Bräutigam, Herr Peter Salomon Curius, selbstbewußt und höhnisch lächelnd um sich blickte. Die Sache war die, daß es kein Geschöpf auf Gottes Erdboden gab, dem er sich nicht überlegen gefühlt hätte.

Als das Hochzeitsmahl zu Ende war, wurde Engelhart mit den andern Kindern ins Freie geschickt. Es war ein lieblicher Garten hinter dem Haus, voll Apfel- und Kirschenbäumen. In dem dumpfen Trieb aufzufallen, sonderte sich Engelhart von der Gesellschaft ab und schritt in einer den Erwachsenen abgelauschten Gangart in der Tiefe des Gartens hin und her. Was ihm unbewußt dabei vorgeschwebt hatte, geschah; die jüngste Cousine folgte ihm, stellte sich ihm gegenüber und blitzte ihn mit dunkeln Augen schweigend an. Nach einer Weile fragte Engelhart um ihren Namen, den er wohl schon einige Male gehört, aber nicht eigentlich begriffen hatte. Sie hieß Esmeralda, nach der Frau des Onkels Michael in Wien, und man rief sie Esmee. Dieser Umstand erweckte von neuem Engelharts prickelnde Eifersucht, und er fing an, prahlerische Reden zu führen. Der Lügengeist kam über ihn, zum Schluß stand er seinem wahnvollen Gerede machtlos gegenüber, und Esmee, die ihn verwundert angestarrt hatte, lief spöttisch lachend davon.

Um diese Zeit faßten seine Eltern den Beschluß, ihn, obwohl er zum pflichtmäßigen Schulbesuch noch ein Jahr Zeit hatte, in eine Vorbereitungsklasse zu schicken, die ein alter Lehrer namens Herschkamm leitete. Herr Ratgeber, der große Stücke auf Engelharts Begabung hielt und große Erwartungen von seiner Zukunft hegte, war ungeduldig, ihn in den Kreis des Lebens eintreten, von der Quelle des Wissens trinken zu sehen. Er dachte an seine eigne entbehrungs- und mühevolle Jugend. Noch in den ersten Jahren seiner Ehe liebte er gehaltvolle Gespräche und gute Bücher und bewahrte eine schwärmerische Achtung für alles, was ihm geistig versagt und durch äußerliche Umstände vorenthalten blieb.
În cealaltă zi a fost nunta. În timpul ceremoniei se auzea mireasa plângând, de parcă și-ar fi presimțit trista-i soartă, în timp ce mirele, domnul Peter Salomon Curius, privea în juru-i sigur pe sine și afișând un zâmbet sardonic. Chestia era că nu exista nicio făptură pe fața pământului față de care el să nu se fi simțit superior.

La sfârșitul ospățului de nuntă, Engelhart fu trimis afară cu ceilalți copii. În spatele casei era o grădină încântătoare, plină de meri și cireși. Dintr-un impuls tâmpit de a ieși în evidență, Engelhart se despărți de restul lumii, pășind încolo și încoace în fundul grădinii, afișând un mers pe care îl deprinsese de la adulți. Se întâmplă exact ceea ce inconștient își închipuise; cea mai mică dintre verișoarele sale îl urmă, se propti în fața lui și îl fulgeră tăcută cu ochii ei cei negri. După un timp, Engelhart o întrebă care-i e numele, pe care-l auzise deja de câteva ori, însă efectiv nu-l pricepuse. O chema Esmeralda, după soția unchiului Michael din Viena, și i se spunea Esmee. Acest detaliu îi trezi din nou lui Engelhart invidia ce-l rodea și începu cu lăudăroșeniile. Duhul minciunii puse stăpânire pe el, ajungând în cele din urmă să dea ochii neputincios cu propriile lui aberații, iar Esmee, care îl privise mirată cu ochi mari, se îndepărtă de el în fugă, râzând disprețuitor.

În acest răstimp, deși mai avea un an până la înscrierea obligatorie la școală, părinții lui luară hotărârea să-l trimită la o clasă pregătitoare condusă de un bătrân învățător pe nume Herschkamm. Domnul Ratgeber, care punea foarte mult preț pe talentul lui Engelhart și își punea mari speranțe în viitorul lui, era nerăbdător să-l vadă intrând în cercul vieții și sorbind din izvorul cunoaşterii. Se gândea la propria-i tinerețe plină de lipsuri și greutăți. Încă din primii ani de căsătorie îi plăceau discuțiile pline de miez și cărțile bune și păstra un respect frenetic față de tot ceea ce n-a avut parte pe tărâm spiritual, fiind privat de circumstanţe externe.


Discuss this entry