Who cast that first fateful tomato that started the La Tomatina revolution? The reality is no one knows. Maybe it was an anti-Franco rebellion, or a carnival that got out of hand. According to the most popular version of the story, during the 1945 festival of Los Gigantes (a giant paper mâché puppet parade), locals were looking to stage a brawl to get some attention. They happened upon a vegetable cart nearby and started hurling ripe tomatoes. Innocent onlookers got involved until the scene escalated into a massive melee of flying fruit. The instigators had to repay the tomato vendors, but that didn't stop the recurrence of more tomato fights—and the birth of a new tradition.
Fearful of an unruly escalation, authorities enacted, relaxed, and then reinstated a series of bans in the 1950s. In 1951, locals who defied the law were imprisoned until public outcry called for their release. The most famous effrontery to the tomato bans happened in 1957 when proponents held a mock tomato funeral complete with a coffin and procession. After 1957, the local government decided to roll with the punches, set a few rules in place, and embraced the wacky tradition.
Though the tomatoes take center stage, a week of festivities lead up to the final showdown. It's a celebration of Buñol's patron saints, the Virgin Mary and St. Louis Bertrand, with street parades, music, and fireworks in joyous Spanish fashion. To build up your strength for the impending brawl, an epic paella is served on the eve of the battle, showcasing an iconic Valencian dish of rice, seafood, saffron, and olive oil.
Today, this unfettered festival has some measure of order. Organizers have gone so far as to cultivate a special variety of unpalatable tomatoes just for the annual event. Festivities kick off around 10 a.m. when participants race to grab a ham fixed atop a greasy pole. Onlookers hose the scramblers with water while singing and dancing in the streets. When the church bell strikes noon, trucks packed with tomatoes roll into town, while chants of "To-ma-te, to-ma-te!" reach a crescendo.
Then, with the firing of a water cannon, the main event begins. That's the green light for crushing and launching tomatoes in all-out attacks against fellow participants. Long distance tomato lobbers, point-blank assassins, and medium range hook shots. Whatever your technique, by the time it's over, you will look (and feel) quite different. Nearly an hour later, tomato-soaked bombers are left to play in a sea of squishy street salsa with little left resembling a tomato to be found. A second cannon shot signals the end of the battle. | Care a aruncat primul rosii funest, care a început revoluția La Tomatina? Realitatea este nimeni nu știe. Poate că a fost o revoltă anti-Franco, sau un carnaval care a ieșit din mână. În conformitate cu cea mai populara versiune a poveștii, în timpul festivalului 1945 de Los Gigantes (un gigant mache hârtie marionetă parada), localnicii au fost în căutarea de a organiza o încăierare pentru a obține unele atenție. Ei sa întâmplat pe un coș de legume din apropiere și a început aruncând roșii coapte. Privitori nevinovat sa implicat până la scena a escaladat într-un corp la corp masiv de fructe zbor. Instigatorii a trebuit să ramburseze vânzătorii de tomate, dar că nu a oprit recurența mai multe lupte-și tomate nașterea o nouă tradiție. Temandu-se de o escaladare indisciplinat, autoritățile adoptat, relaxat, iar apoi repus o serie de interdicții în anii 1950. În 1951, localnicii care au sfidat legea au fost închiși până protest public a solicitat eliberarea lor. Cel mai faimos insolența la interdicțiile de tomate sa întâmplat în 1957, când susținătorii a avut loc o înmormântare rosie bate joc complet, cu un sicriu și procesiune. După 1957, guvernul local a decis să se rostogolească cu pumni, stabilit câteva reguli în loc, și a îmbrățișat tradiția traznita. Deși roșiile în centrul atenției, o săptămână de festivități duce până la final showdown. Este o sărbătoare a sfinților patroni Buñol lui, Fecioara Maria și Sf. Louis Bertrand, cu parade stradale, muzică și focuri de artificii în mod spaniolă bucurie. Pentru a construi puterea ta de scandal iminentă, o paella epic este servit în ajunul bătăliei, simbolizează un fel de mâncare iconic Valencian de orez, fructe de mare, șofran, și ulei de măsline. Astăzi, acest festival nestingherit are unele măsuri de ordine. Organizatorii au mers atât de departe ca pentru a cultiva o varietate specială de roșii nu pot fi consumate doar pentru evenimentul anual. Festivitățile demara în jurul valorii de 10 am, atunci când participanții cursa pentru a apuca o șuncă fix deasupra un pol gras. Privitori furtun de transformare a semnalelor numerice cu apă în timp ce cântă și dansează pe străzi. Când clopotul bisericii greve amiază, camioane pline cu rosii se rostogolească în oraș, în timp ce cântă de "Pentru a-ma-te, pentru a-ma-te!" ajunge la un crescendo. Apoi, cu tragere de un tun de apă, evenimentul principal începe. Asta-i lumina verde pentru concasare și lansarea roșii în atacuri toate-out împotriva colegi participanți. Lobbers de tomate pe distanțe lungi, asasini puncte gol, și cu rază medie de fotografii cârlig. Oricare ar fi tehnica, de momentul în care sa terminat, va arata (si se simt), destul de diferite. Aproape o oră mai târziu, bombardiere îmbibată-tomate sunt lăsate să joace într-o mare de salsa strada squishy cu puțin stânga seamănă cu o rosie a fi găsit. Un al doilea foc de tun semnalează sfârșitul bătăliei. |